Gălăgie. Multă gălăgie. Un peisaj pestriț: tineri, foarte tineri, bătrâni. Și-un copil de vreo 9 ani. La care o bătrână strigă că minte, jegul. Și accentuează: Jegule! Îmi dau seama după vreo jumătate de oră că bătrâna este bolnava în acel grup. Își așteaptă rândul. La urgențe. Că despre astaRead More →

Bunică-mea când povestește ceva, păi povestește. Și ce-a mâncat în copilărie ăla care n-are niciun rol în poveste, dar a trecut pe lângă el când se ducea la piață, unde s-a întâlnit cu Ion, care e de la ea din sat, e al lui Tărâță, frate cu Mărie care oRead More →