Sharing is caring!

Iarna e prea frig, tânjesc după vară.
Vara e preaaa caaaaallld, să vină iarna.
La munte se duc că-i mai răcoare, daaaarrrrr…. mai bine mergeau la mare, totuși, că apa râului e prea rece.
La mare se duc că-i mare, daaaaarrrrrr…. mai bine mergeau la munte, totuși, că e prea cald, înghesuială, neamuri-proaste.
Soțul e prea așa, soția e prea pe dincolo, copiii sunt prea nuștiucum. Socrii sunt diavoli. 
Prietenie nu există. e un mit.
Jobul e de căcat, colegii sunt răi, șefii sunt retardați. Sau reptilieni.
Oricum, există o conspirație mondială împotriva omenirii.
Sistemul ne vrea proști și bolnavi. Asta când nu vrea să ne extermine specia.
Oricum, toți sunt manipulați.
Sunt niște biete victime neajutorate ale unui sistem diabolic care îi joacă-ntre picioare. 

 

Bine, dar toți cu excepția lor, nu ei, ei sunt treziți, ei au constatat toate astea, deci sunt treziți, sunt o specie aparte. Ei nu se lasă manipulați, ca prostimea.
Bine, jobul tot de căcat e, șeful tot reptilian, soacra tot diavol. Prietenia tot un mit. Căldura tot prea caldă, frigul tot prea rece.
Toate relele pământului tot din exterior vin. 
 
Ce? Doar nu crezi că doar el e veșnic nemulțumit și cârcotaș? El e trezit, nu uita. Poate tu ești oaie. D-aia îndobitocită. De sistem. Mergi cu turma.
 
Toate relele pământului au o rezolvare simplă. Ieșirea din ”turmă”. Trezirea.
 
Autismul nu e boală, ADHD nu există, cancerul nu există, dar dacă totuși ai așa ceva – bea bicarbonat cu lămâie, trece brusc. Când ești bolnav nu ești de-adevăratelea bolnav, ești doar prost. Când ai probleme, nu ai nicio problemă, ești doar adormit. Bine, și manipulat de sistem. Să nu uităm sistemul.  Tu ești responsabil de viața ta, dar sistemul, sistemul te-ntrece mereu, că e condus de reptilieni. Ăia-s mai șmecheri de fel.
 
Îmi cer scuze dacă cumva între timp s-a schimbat specia diabolicelor creaturi manipulatoare. Nu-s chiar în temă cu noutățile astea de ordin ocult mondial.
Recunosc, sunt puțin prea ocupată cu propria viață, și în ultimii peste 10 ani m-am cam focusat pe demonii din mine. 
Mici reptilieni rebeli. 
Cu niște arătătoare incredibil de lungi, care mă zăpăceau. Unul mai pârâcios ca altul. Îmi arătau, zi și noapte, toate defectele lumii. Îmi demolau tot ce intenționam să construiesc. Îmi nimiceau orice speranță la o viață liberă. Mă simțeam prizonieră într-un trup efemer și defect din natură. Natura lumii în care m-am născut. O lume rea, proastă, adormită. Eu, singura trezită. 
Eu și demonii mei pârâcioși.
M-am decis să mă ocup de ei, fiind singurii cu care puteam purta un dialog onest, pe aceeași lungime de undă. Erau ai mei.
I-am vorbit de i-am zăpăcit. 
Ăștia-s nevorbiți, de fel, dar când dau de dialog, sar ca arși. Nu le place, dar deloc. Se simt amenințați, cum adică, să vorbiți?? Tu taci și-ascultă, e de-ajuns. Ei știu tot. Tu ești doar o biată victimă, tu nu ai nimic de zis, tu să asculți și să execuți. Zi mersi că te-nvață ei unde să arunci arătătorul, și cum să te dai cu fundul de pământ.
 
Io eram de partea lor, dar cu vorba n-am lăsat-o moale, chit că m-au cârcotit. 
 
Pe măsură ce te-obișnuiești să vorbești cu dracii tăi, deprinzi un fel de familiaritate cu metehnele fiecăruia. Știi cum e, nimeni nu-i perfect. Toți avem și bune și rele. Așa și dracii din noi. Cum i-am cunoscut din ce în ce mai bine, discuțiile noastre au căpătat în timp forma unei terapii de grup. 
Mare succes.
În prezent, toți demonii mei interiori sunt zen. Atât de zen, încât naiba s-o ia de lume, n-ar mai arăta niciunul spre ea când mă-mpiedic. Arătătoarele lor desenează bezele idioate și hărți plictisitoare cu traiectorii de emoții.
Nu știu  exact ce face oculta mondială și ce invenții poate scoate pe piață în materie de îndobitocire a maselor, pentru că, între timp am prostit dracii din mine pân-au învățat să trăiască pur și simplu. 
Aerul se respiră fără efort, cu sau fără sistem, cu sau fără exterior. Mâncarea mi-o gătesc eu cu mâinile mele, patul mi-l aștern fix cum doresc să dorm.
Copilul mi-l educ cum consider de cuviință. Când o fi să meargă la școală, mă voi strădui să particip activ la eforturile sale de a învăța. Pentru a o susține, întâi de toate, că asta-i nevoia copilului fraged, dar și pentru a supraveghea, a o feri de eventuale abuzuri de orice fel. Că-i puiul meu. Responsabilitatea mea, înainte de sistem.
Mulțumesc vieții că-i sănătoasă și perfectă. Ce poate fi mai frumos?
Da, există probleme. Da, există boli. Da, există răutate. Da, există manipulare. Da, există de toate. La discreție. 
La discreția fiecăruia. Fiecare își ia ce poate și știe din tot ce este. 
Fiecare e liber să facă ce poate și știe cu tot ce are. 
Liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber, liber.
Liber.
 
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.