Sharing is caring!

Hai să facem un exercițiu de imaginație, și să ne închipuim că totul se petrece simultan. Adică trecut, prezent, viitor, aproape, departe, văzut, nevăzut. Nu ca pe un experiment științifico-fantastic, ci ca o viziune cu valoare de adevăr, pe care, de regulă nu o avem, în virtutea mecanismelor noastre de cogniție. Timpul nu este altceva decât o unitate de măsură folosită de om pentru orientarea sa în spațiu. Omul secvențializează o realitate vastă, nu conștient, intenționat, ci prin mecanismele sale de cogniție. Asta nu înseamnă că realitatea se rezumă la senzațiile, percepțiile, înțelegerile noastre. Așa cum electricitatea există liniștită fără să o vedem cu ochii noștri, așa cum spectrul cuprins de ochiul nostru este limitat, dar nu contestăm nici spectrul infraroșu, nici pe cel ultraviolet, așa cum există sunete pe care nu le auzim, pentru că simțul auz este formatat în așa fel încât să cuprindem doar o anumită gamă.
Hai să facem exercițiul ăsta, și să ne imaginăm o mega-realitate în care Isus acum, fix acum  se naște, acum vindecă, acum răspândește înțelepciune și binecuvântări, și tot acum își dă viața trupească pentru noi, pentru toți împreună, și pentru fiecare în parte. Pentru fiecare în parte, indiferent că-i bun sau rău, urât sau frumos, bogat sau sărac, deștept sau prost, înalt sau scund, gras sau slab, alb sau negru, luminos sau întunecat.

Fix acum, în clipa asta

Se petrec toate în același timp ne-timp, în aceeași realitate. Nu acum două mii de ani, nici acum paișpe minute.  Pentru toți împreună, și pentru fiecare în parte. Fără excepții. 

Hai s-o ducem și mai departe


Să zicem că Isus nu este un personaj de legendă, ci este un om cu un ADN unic, la fel ca al nostru, dar conținând toți markerii noștri împreună. Oriunde ne-am uita în jur, El ar fi fratele tuturor, și al nostru personal. Și este acum. Fix acum. Toate se petrec acum.
Doar închipuie-ți. Poți. Așa cum poți să-ți închipui milioane de chestii într-o viață de om. 

Intră chiar și pentru o clipă în starea asta

Lasă-ți inima să zboare în dulceața unei clipe magice, care te poate transforma din rădăcini. Lasă orice judecată de valoare, nu calcula nici echitatea, nici distanța, nici nu încerca să tragi concluzii personale cu privire la cum ar fi trebuit să fie altfel, ce face omenirea și cum e cu sfințenia. Contopește-te o secundă cu tot ce s-a întâmplat, și tot ce va fi vreodată, într-un prezent total, atotcuprinzător, perfect.

Nu-i așa că-i atât de simplu să fie frumos?


Nu te opri, nu ieși încă, lasă-te încă purtat de magie, toate lucrurile care s-au întâmplat de la începuturi îți aparțin, fac parte din tine, din prezentul tău, din ADN-ul tău, și sângele care ne conține pe toți, cu cele mai pure unde ale Trăirii, e impregnat pe veci în pământul din care ne plămădim și-n care ne contopim ciclic, pentru toate secvențele care-au fost și care vor urma în acest Acum magic.

Crăciun binecuvântat!

Oriunde ești, când ai fost sau vei veni. Faci parte din mine și împreună suntem părți dintr-un El atât de complex încât mecanismele de cogniție nu cuprind în totalitatea Sa, perfecțiunea. Aș vrea să pot să fiu mai bună cu fiecare secvență ce-o trăiesc, și îți promit că-mi dau toată silința ca să fiu, cu fiecare zi ce trece, din ce în ce mai bună, fiind cât mai des conștientă de vastitatea realității care mă compune, dincolo de limitele percepțiilor mele.
Îmi cer iertare pentru toate momentele în care am făcut din acest Tot omogen, un loc pustiu.
Rătăcirile mele de moment s-au imprimat în memoria unei realități în care nimic nu se pierde și totul se împletește cu fire strălucitoare. Nu pot fi șterse niciodată, oricât de îndepărtate ar fi în percepția mea. Dar pot fi valorificate. Ca baze pentru împletituri din ce în ce mai strălucitoare, din ce în ce mai armonioase. Și asta pot, pot asta! Pot să vreau, și orice vreau – pot! Pentru că țesătura asta impresionantă e creată fix așa. Toți putem. Nu trebuie decât să vrem. Iar eu vreau. Și știu că sunt o parte din tine, așa cum și tu ești din mine.

Se spune că în perioada Crăciunului se deschid cerurile


Și fiecare avem posibilitatea să fim mai aproape de acest Acum continuu, de această simultaneitate a totului în tot. Unii vedem, alții nu, unii simțim asta ca pe un fel de premoniție nedefinită, alții gândim la asta ca la un fel de iluzie frumoasă. Indiferent de felul în care ne raportăm la ceea ce este, rezoluțiile noastre în această perioadă încărcată cu energia colectivă a Nașterii – sunt susținute de energia binefăcătoare a întregului.
Indiferent de credința, religia, filosofia personală de viață. Iar rezoluția mea este asta. Cu fiecare zi ce trece,  sunt din ce în ce mai lucidă, mai responsabilă, mai asumată, mai puternică, mai creativă, mai bună. Vreau și pot să fiu un strop de strălucire în țesătura complexă din care fac parte. Crăciun binecuvântat, Acum. Mulțumesc pentru tot, pentru absolut tot.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.