Sharing is caring!

Cred că voi schimba numele blogului în ”Demolatorul de mituri”. Sau poate ”Terminator de stereotipii”. Mă gândesc și la ”Lungul drum spre luciditate”, sau ”Clinică de dezintoxicare – secția exaltați buimaci”. Mai am câteva variante în minte, toate curg în zona asta în care mă desfășor, cea a combaterii celei mai moderne forme de criminalitate – drogul spiritual.
De fiecare dată când deschid o pagină nouă – asta fac. Demolez mituri. Nici măcar nu-s chitită pe asta. Nici măcar nu am neapărat credințe diferite despre lume, viață, fire. Am doar o atitudine diferită. Atât. Dar cred că atitudinea interioară este importantă. Față de orice. Inclusiv în fața unor dogme spirituale. Așa cum un cuțit poate tăia pâinea sau beregata aproapelui. Așa cum atunci când citești o frază, sensul ei se schimbă în funcție de o virgulă pe care o vezi sau nu o vezi, care e pusă la locul ei, sau nu e pusă. Sau o cratimă.
”Hai să mâncăm, copii!”
”Hai să mâncăm copii!”
”Sau”  –  ”S-au”
 
Imagine: Captură din Univers
 
Sensul poate fi schimbat radical de o liniuță nesemnificativă, de o virgulă banală, de o intonație chiar. Uneori de așezarea în context. Pur și simplu chestii nesemnificative în ochii omului grăbit și superficial. Toți suntem grăbiți. În tot. Alergăm de dimineața până seara într-o viață de cele mai multe ori anostă. Pe repede-nainte într-o avalanșă de informații haotice. De când deschidem ochii și până îi închidem la loc. Televizor, radio, telefon, tabletă, laptop, mașini, tramvaie, autobuze, treceri de pietoni, semafoare, bicicliști, clădiri, pomi, garduri, reclame pe clădiri, reclame pe mijloace de transport, oameni, sute de oameni pe lângă care trecem într-o singură zi, bâzâit de insecte, mirosuri, parfumul doamnei din stânga, fumul de mici de peste drum, gazele emise de mașini, florile din grădinița de alături, sunete, zeci, sute de sunete combinate, voci, emisii, transmisii, toate astea în același timp, captate indiferent de decizia personală, indiferent de conștiința acestui fapt, pentru că majoritatea nu ajung să fie procesate conștient, dar ele sunt procesate, omul e o mașinărie complexă, cel mai complex mecanism de prelucrare de date – este cel organic, omul.
În repezeala asta generală, în haosul ăsta informațional, aparatul psihic se reglează într-un mod de supraviețuire: cât mai puțin efort în zona conștientă, pentru a evita supraîncărcarea. Și asta se aplică ad-litteram, pentru că subconștientul nu discerne nuanțe, ci aplică, așa cum face și antivirusul care de multe ori blochează mailuri importante, ori accesul pe anumite site-uri.
De asta suntem superficiali. Pentru că suntem prea grăbiți în jungla asta informațională, și mergem în virtutea mecanismului. Un pilot automat care de cele mai multe ori nici nu este observat. Așa cum omul hipnotizat acționează întocmai comenzilor receptate în starea de receptivitate, și cu mintea conștientă își explică acțiunile în cele mai diverse feluri, cu convingerea fermă că tot ce face este perfect normal și asumat. Unui bărbat i s-a indus în stare de hipnoză sugestia că în sala respectivă nu se află fiica sa. Omul a recepționat comanda, și a fost în stare să citească un bilețel poziționat în spatele fiicei lui. L-a citit, sfidând toate legile fizicii contemporane. Pentru că mintea lui era setată să nu vadă fata. În realitatea lui, fata nu exista, n-o vedea. 
Ieșirea din minte? Da!
 
Sigur că da. Ieșirea din virtutea inerentă a tiparelor prestabilite. Conștientizarea faptului că există un mecanism de pilot automat setat pe modul economic. Observarea tot mai atentă a felului în care acesta funcționează. Nu dezicerea de el, e ca și când ai vrea să-ți tai o mână pentru că cu ea ai dat un pumn. Tot cu mâna aia îți faci și de mâncare, tot cu ea îți mângâi copilul. 
Curiozitatea. Puterea de concentrare. Atenția. Atenția la neatenție. Virgula. Unde-i virgula? Virgula contează. Citește mai atent. Fii prezent. Nu te grăbi. 
 
Nu, nu ieșirea cu totul din minte, aceea e schizofrenie. Ieșirea din tiparele grosiere, folosirea ei, luciditatea, prezența, conștiența, coerența
 
 
Sunt atât de mulți oameni care descoperă porțiuni de Adevăr, și le prelucrează cu același mecanism setat pe modul economic. Adevărul a fost întotdeauna la îndemână. El nici nu trebuie ascuns, câtă vreme omul nu are capacitatea să-l proceseze. 
Sunt atât de mulți oameni convinși că dacă schimbă niște concepte cu alte concepte și-au rezolvat viața, și-au extins puterea spiritului. Oamenii vor putere. Iar puterea trebuie să aibă întotdeauna formă, gust, miros. Așa ca tot ce se procesează în zona unui conștient setat pe modul economic. Al minimului efort depus. Pentru a nu supraîncărca zona gândirii analitice din sfera conștientului. Acolo e nevoie de spațiu pentru a procesa în timp util supraviețuirii. Așa cum într-un computer nu descarci filme și cărți în C, acolo trebuie să rămână spațiu pentru softuri. Folosești zona D, în măsura spațiului disponibil. Sunt fișiere temporare toate, le ștergi când nu mai este loc de descărcat. Încarci altele, care te interesează recent.
Nu fac o analogie fermă, pentru că omul este un sistem mult mai complex decât orice computer performant. Doar folosesc o metaforă oarecum potrivită.
Coerența. Asta este o zonă specifică omului care, tot metaforic vorbind, a ieșit din mintea sa.
Adică și-a evaluat tiparele, a descifrat engramele care uneori s-au prestabilit în urma unor erori de percepție, le-a aerisit, și-a updatat cumva baza de date. Pe măsură ce reevaluezi, instaurezi o anumită coerență în acțiunile tale. în toate procesele de bază. Într-un banal exemplu, scapi de gândul automat din spatele unui stimul neutru, gen ”toate femeile sunt curve”, ”bărbatul înșeală mereu”, ”femeia dacă zice nu știu – înseamnă da”, ”banul e ochiul dracului”, etc… etc…..
Mulți oameni se bat cu pumnul în piept că au renunțat la prejudecăți, și-i cred, ei nu mint, în mod conștient ei chiar au făcut asta, numai că gândul din spatele gândului, de multe ori nespus concret, aduce reacții lipsite de etichete. Nu rostești nici măcar în gând prejudecata, ci doar reacționezi în consecință. În consecința unui tipar exterior zonei conștiente. Ești reactiv. Și-ți găsești explicații foarte logice pentru reacții diverse. Din simplul motiv că pe plan conștient lucrezi cu date diverse, pe care le etichetezi așa cum îți propui, dar operezi cu mecanismele din zona C. Engramele de acolo. Engramele nu se mentalizează. Modul economic. Legea efortului minim. Ele se execută. 
 
Vrei exemple?
 
Uite. Unul răspândit. L-am recitit azi a mia oară într-o postare. Cică ăla care te bârfește nu e conștient de legea cauzei-efect, și nașpa de el, că-ți preia din păcate.
 
Să demolăm un mit, împreună
 
Ce ușor mi-ar fi destinul. Ce karmă răsfățată aș avea. Ce karmă? Zero karmă. Direct plasată-n cârca celor care-au mâncat rahat cu polonicul de-atâtea ori în culise, dincolo de privirea mea. Ba chiar cu credite babane pe viitor. ”La dolce vita” s-ar scrie automat pe fila din cartea vieții ce-mi poartă amprenta. Mare, strălucitor, pe fila albă, imaculată. Aș zbura între cer și pământ de plăcere, și-aș fi ușoară ca un fulg. Andreea Cea Mai Ușoară Decât Fulgul. Andreea Cea Sfințită Prin Bârfă. Atâta au bârfit-o de i-au preluat și păcatele pe care încă nu le-a săvârșit. Andreea Cea Liberă La Păcat, În Contul Bârfelor Aproapelui.
Ia să mă-nfoi în pene. Sunt eliberată de mult de orice constrângere personală spre moralitate. N-am nevoie de niciun efort spre evoluție. M-au ridicat, fără să știe măcar, arătătoarele lor veninoase, și-au fost destui, de ce să nu o spun?  Mai ales în acest context atât de favorabil. Mamă-mamă-mamă, cât amar de rahat a ajuns numai la urechile mele, dar ce să mai zic de cel pe care nu l-am aflat. Mă gândesc deja la o ținută adecvată pentru icoana ce-or face-o în curând. Cunoașteți un make-up artist bun? Aștept mesajele voastre. Mulțumesc anticipat.
Știi de unde vine interpretarea asta? Da, nu-i greu de dedus: modul economic. Legea minimului efort. Nu doar că scapi de povara muncii cu sine care se impune în această controversată evoluție spirituală, ci ai și oportunitatea de a arăta cu degetul fără a fi considerat ciudos, judecător. Nu, tu nu judeci. Nu, tu nu blestemi. Dadeunde. Tu amintești o lege a universului. Aia e. Iote legea. Tu știi legea, atâta tot. Nu, că n-ai nicio treabă tu cu răzbunarea. Soarta are. Soarta e de partea ta, atâta tot. 
Tu nu blestemi, tu te folosești de lege. Așa scrie-n lege, așa să moară capra vecinului. Dacă-i prost… Nu, tu nu te sprijini pe speranța că ăla care te-a scos din sărite va plăti cu vârf și îndesat pentru îndrăzneală, dadeunde, tu amintești așa, dezinteresat, din sfera înaltă în care te scalzi boierește, să curgă bârfele, hai-hai, că mai am niște păcate nespălate.
Nu mai punem că încă n-ai ieșit din zona păcatului pedepsit. Măcar ai scăpat tu de pedeapsă, nu-i așa că-i bine? 
 
Dacă Universul ar fi atât de idiot
 
Zău c-am fi rămas amibe. Zău. Aveam noi grijă să ne tragem unii pe alții în rahatul numai bun de scăldat milenii-n șir. Aveam noi grijă să ne călcăm pe capetele-unicelulare, să nu ieșim noi, dar nici vecinul, cu ajutorul lui Dumnezeu, părtașul. Partenerul în crimă, că dreptatea-i mereu de partea agresorului. Ai văzut vreodată bătăuș să zică c-a dat omorul pentru că se plictisea? Toți au avut motive. 
 
Dar nu e
 
Doamne-ajută. Avem o șansă. Că dincolo de plasa noduroasă a minții reactive specifică atât animalului cât și omului – există limpezime, există claritate, coerență. Coerență. Depășește sfera capacității momentane a omului de percepție și analiză în zona așa numită conștientă a unui aparat psihic ce funcționează pe mai multe frecvențe. Zona pe care o numim Conștientă operează într-o gamă diferită, specifică unui anumit spectru de operații. Acela care lucrează cu fișiere temporare. Starea de veghe. Una a secvențializării. Spre diferență de alte frecvențe specifice aceluiași aparat psihic, în zona asta omul nu poate opera mai mult de 7 – 13 informații concomitent. Deși în jurul nostru se petrec milioane de procese simultan. O muscă se așează pe-un geam, 15 mașini stau în coloană la semafor, semaforul pentru pietoni arată verde, cel pentru mașini e roșu, de la etajul doi al clădirii lângă care aștepți – se aude o ceartă între îndrăgostiți, alte două cupluri de-a lungul străzii se țin de mână, vorbesc, un câine latră din spatele unei porți înalte, din fier forjat, o bătrână își mută plasa din mâna dreaptă în mâna stângă, trei biciclete sunt parcate în linie dreaptă lângă o clădire cu două etaje și demisol înalt, ferestrele demisolului sunt mate, cele de la etajele superioare sunt transparente, la etajul unu sunt draperii verzi, la doi sunt rulouri masive, doar una dintre toate ferestrele clădirii este deschisă, de-acolo se simte miros de ars, posibil să fie o bucătărie, o pasăre se așează pe copacul de lângă tine, pe-o ramură joasă, alte trei ciripesc pe ramurile din vârful coroanei, un copil fuge spre bunicul lui, bunicul îi strigă să fie atent la mașini, dintr-a patra mașină din coloană se aude radio 21, iar cea de-a șaptea este plină de noroi, a zecea este proaspăt spălată, caroseria strălucește, o rafală de vânt îți aduce o șuviță de păr peste ochi, unei doamne îi ridică fusta, două dintre cele patru păsări din copac își iau zborul, 18 frunze cad simultan din copac, dar fiecare este purtată diferit de rafala de vânt, doi bărbați dau noroc la o distanță de trei metri de tine, își urează toate cele bune, și continuă o discuție politicoasă despre vreme, o adolescentă vorbește la telefon cu o voce stridentă, 28 de furnici urcă-n șir indian pe copacul în care au rămas doar două păsări, una jos și una mai sus, frunzele au culori diferite, și foșnesc, ultima mașină din coloană claxonează, șoferul din a doua mașină scoate capul și înjură, pasagerul din dreapta din mașina nr. 8 se zgâmâie în nas, iar pe bancheta din spate a primei mașini sare un câine lățos, o fereastră din clădirea de peste drum se deschide și cineva scutură un ștergar, nu i se disting trăsăturile, dar i se vede mâna și o parte din tors, este cu siguranță bărbat, poartă o bluză de culoare gri, trei doamne-bine poartă o discuție aprinsă despre split-tva, tonul vocilor lor este dezaprobator, cerul schimbă culori și forme de nori, în același timp se văd urmele unui avion cu reacție, în minte ți-a rămas ca un parazit o melodie nesuferită ce cânta la radio înainte să ieși pe ușă, aerul rece îți provoacă un ușor disconfort fizic, ai la dispoziție 15 minute ca să ajungi în timpul stabilit la întâlnire, rememorezi ideile principale pe care ți-ai propus să-ți construiești argumentația, oscilezi între două moduri opuse de abordare, îți dorești enorm să faci o figură bună, este vorba de un câștig important, eticheta de la tricou te zgârie fix într-o zonă sensibilă, te întrebi cu toată sinceritatea dacă există vreun biped mai prost ca tine, și vizualizezi foarfeca fix în locul în care este în clipa asta – vrei să tai cu puterea minții, îți reevaluezi ținuta, cauți validare, te oglindești în geamul mașinii din fața ta, trotuarul este unul înalt, ai avea nevoie să te apleci ca să te vezi în zona superioară a toracelui, pe marginea trotuarului sunt două frunze proaspăt picate din copac, cinci pietricele mici, două mai mari, una parțial acoperită de una dintre cele două frunze, ai uitat să-ți lustruiești pantofii, par scoși dintr-un depozit de praf, asta o să te tragă în jos la evaluarea vizuală, neatenția la detalii se taxează, cauți un smoc de iarbă pentru o finisare rapidă, apelezi la dosul pantalonilor, singura soluție de moment, soarele se reflectă pe o suprafață lucie și îți izbește frontal vederea.
Zona noastră intitulată conștientă poate opera cu maxim 13 dintre toate aceste informații. Restul se petrec, sunt înregistrate, dar în alte zone ale aparatului psihic, acelea care, poate pe nedrept sunt numite subconștient și inconștient. dacă au această denumire nu înseamnă că sunt mai sărac dotate sau potente, înseamnă doar că nu sunt ușor accesibile în starea de veghe, acea stare cu care secvențializăm. O succesiune prea mare de secvențe ar îngreuna procesul inerent acestei zone. Cum se face selecția elementelor reținute? Da, ai ghicit – modul economic, legea efortului minim. Doar cele imediat necesare, cu informație triată în favoarea interesului momentan. Primul și cel mai pregnant interes este acela al supraviețuirii. Să nu te calce mașina, să nu te-mpiedici să cazi în cap. În extensie – supraviețuirea Eului. Adică să nu te calce nimeni în picioare ca persoană. În extensie – delimitarea Eului în concepte de siguranță, Eu sunt așa, așa și așa. Eu nu sunt așa și nici așa. Mie mi se cuvine aia, aia și aia. Eu nu tolerez aia, aia și aia. 
 
Imagine: Rețea neuronală
 
 
Știai că…?
 
Organismul uman este format din colonii de celule organizate precis, întocmai ca mușuroaiele de furnici, sau stupii de albine, sau populația pe pământ? Dar că imagini din univers sunt similare cu imagini ale creierului uman?
Știai că celula are aceeași structură în toate organele, doar funcția îi diferă, iar acest lucru se petrece printr-un mecanism super-inteligent atunci când se formează fătul, fără intervenție din exterior?
De unde știu celulele să formeze toate organele, în aceeași structură extraordinară, de fiecare dată?
Încă mai crezi că păcatul înseamnă greșeală contra unui Dumnezeu pretențios, preponderent morocănos? Încă mai crezi că totul se rezumă la pedeapsă și recompensă?
Chiar crezi că în toată structura asta complexă, ultrainteligentă, coerentă – dușmanul din capul tău îți preia păcatele și te face pe tine, printr-o lege diametral opusă inteligenței – ușor de propriile tipare parazitare? Cum, cum face asta? Aștept părerile voastre, cu cel mai mare interes. 
A. și să nu mă uitați cu make-up artistul ăla, pls, tx, muah, xoxo 😉
 
P.S.: În continuare vă invit să ne unim gândul bun pentru vindecare. Încă odată vă mulțumesc pentru binele ce-l facem împreună. Ca o rețea neuronală puternică.
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.