Sharing is caring!

[adrotate banner=”2″]
 
Doamne al meu, azi vreau să-ți mulțumesc pentru toate fericirile și nefericirile mele. Pentru tot ce mi-ai dat, dar mai ales pentru ce nu mi-ai dat. Pentru tot ce sunt, și neapărat pentru ce nu sunt. Îți mulțumesc pentru toată iubirea din mine, că mult din Tine mi-ai dăruit, și nu știu cum să șoptesc că sunt recunoscătoare, așa încât să așez toate cuvintele în armonia cuvenită. Azi, mai mult ca niciodată, vreau tare de tot să-ți mulțumesc pentru toată prietenia din viața mea. Pentru toate minunile din viața asta efemeră, pe care am s-o duc cu grijă în eternitate, ca pe darul cel mai minunat. Pentru prietenie, prieteni, aceia pe care vreau să-i lovesc cu pumnii și picioarele, apoi să-i strâng tare în brațele mele, fix lângă inima mea, că acolo cred eu că-i locul în care le am concentrate pe toate câte mi le-ai cadorisit: semințe de binecuvântări pe care să mi le cultiv singură, și să fac ce vreau și pot cu ele. Aș vrea să le dăruiesc, să mă ajuți să țintesc negreșit, ca un arcaș iscusit. Aș vrea să fac măcar o minune, că mie multe mi s-au dăruit, toate fără să le cer. Multe fără să le înțeleg, iertare, să mă ierți, să mă ierte, pentru toate rătăcirile mele, pentru toată nebunia din capul meu, pentru toate luptele la care mi-au răspuns cu pace, pentru toate împiedicările pe care mi le-au amortizat cu sufletele lor mari, atât de mari încât au avut putere să-mi lumineze toate beznele din mine, fără cuvinte, sau fix cu acele cuvinte pe care eu poate le-am crezut adesea aspre sau gratuite. Știu că nimic n-a fost gratuit, și știu că ceea ce mi-a fost dat în viața asta, n-am visat să cuprind în 9 vieți, și pentru asta mulțumesc. Mulțumesc pentru clipele în care am râs cu lacrimi de fericire, pentru cele în care am zâmbit șmecherește, pentru cele în care am plecat capul în pământ, zdrobită de o privire fără niciun cuvânt. Pentru toate nebuniile pe care le-am făcut fără să clipesc, pentru tot curajul care mi-a fost insuflat în carapacea asta care părea să fie destinată tuturor fricilor sinistre imaginate și neimaginate de mintea umană. Pentru toate călătoriile pe care le-am făcut cu bagajele făcute, sau cu mâinile goale, dar mai ales pentru acelea pe care le-am făcut cu sufletul gol și buimac. Pentru toată luciditatea pe care n-am putut s-o corup cu niciun farmec, cu nicio iluzie. Pentru toată puterea pe care mi-a fost dat să o observ, așa încât să învăț direct, să imit până la perfecțiune, până s-o am pe a mea, în minele ăsta atât de haotic odinioară. Pentru toate rănile oblojite cu blândețe supraumană, dar mai ales pentru toate momentele în care mi-a fost dat să mă smeresc în tăcerea cea mai desăvârșită. În cea mai desăvârșită tăcere, să nu cumva să deviez de la linia fină a mijlocului dintre polarități, eu conjur azi toate forțele binefăcătoare știute și neștiute, văzute și nevăzute: Să-mi fie sănătoși! Să-mi fie protejați! Să-mi fie bucuroși! Să-mi fie vindecați de toate câte s-au abătut vreodată asupra lor! Să-mi fie iubiți, Doamne, cu iubirea cea mai pură, făcătoare de toate minunile lumii!
 
Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.