Sharing is caring!

 

1. Nu am putut suferi niciodată ideea de griş, orez ori tăiţei cu lapte. Una din cele mai preistorice amintiri ale mele datează de la grădiniţă (paleolitic, aşadar) şi e legată de protestul meu vehement în faţa unui castron cu griş cu lapte şi a unei educatoare hotărâte.

2. M-am plicitisit îngrozitor în clasa I. Bunicii de pe mamă mă învăţaseră deja să citesc, să scriu şi chiar să fac adunări şi scăderi. Nu uit de câte ori am fost luat de urechi de către domnul învăţător.

3. De mic am dovedit pasiune pentru inginerie şi cercetare. Aveau ai mei un radio de ăla mare, model rusesc vintage. Într-o zi au descoperit că nu mai porneşte. Aveam vreo şapte ani şi scosesem deja toate piesele care se puteau smulge din el pe la spate.

4. Abia pe la 20 de ani am descoperit mersul la grătar la pădure, undeva. Şi mi-am făcut obicei. Dacă la început erau două cefe, două cotlete, opt mici şi două felii de cartof fripte am trecut la delicatese… jumătăţi de roşii cu cimbru, felii de dovlecel, ciuperci şi vreo două bucăţele de carne aşa, la mişteaux. Cu sos de iaurt, castravete, mărar şi usturoi. Pofticios şi gurmand o să fiu şi peste 50 de ani.

5. Am fost un veşnic îndrăgostit. Schimbător, raţional şi iraţional. De multe ori imatur. Norocul meu că am îmbătrânit de-acum  ))))

6. Am vrut să dau la medicină. Până în clasa a XI-a când am descoperit că trebuie să învăţ cărticica aia de biologie cuvânt cu cuvânt şi până şi virgulele. Atunci am renunţat la idee din spirit de frondă faţă de toceală. Acum gândesc altfel. Atunci, am citit “Eu, robotul” de Asimov şi am dat la Calculatoare.

7. Nu am să-l uit niciodată pe bunicu’ de pe tată cu o lună înainte de a se duce “acasă”. “Radu, ai să-ţi aduci aminte că ai păscut vaca pe zonă cu bunicu’?”. Cât oi trăi nu uit asta.

8. Pe la 16 ani am început să beau cafeaua de dimineaţă cu ai mei înainte de a pleca la şcoală. Pe la 17 ani am avut voie să şi fumez o ţigară la cafea. De atunci cred că am fumat o vilă, o limuzină şi un yacht.

9. Am scos o “servită” la un examen. Când a trecut profu’ să semneze foile s-a mirat că am scris atât de repede subiectul. A luat servita şi mi-a spus că am nota zece dacă mai scriu odată doar subiectul ăla. Dar eu citisem “servita” de vreo trei ori în cele zece minute deja. Aşa că am luat zece.

10. Mi-au plăcut nespus condusul şi viteza. Cred că am înconjurat Pământul de vreo 15 ori la volan. Acum 15 ani mă nervam şi ziceam “Ia uite-l şi pe ăla, şofer cu bască”. Între timp mi-am luat bască. Acum vreo zece ani l-am văzut de-aproape şi pe nenea cu barbă şi îngeri când am făcut tumba cu un Cielo. Eu complet întreg, Cielo complet boţit.

11. Mi-a plăcut marea până am devenit alergic la soare în exces. Mă mănâncă rău chelea la propriu . Mi-e mister şi acum cum am căpătat alergia dar m-am împăcat. Marea îmi place oricum.

12. Am citit. La timpul potrivit. Orice. Literatură, poezii, manualul învăţătorului, Magazin istoric … până şi Scânteia o citeam în vacanţă la bunici. Cum aş mai fi ştiut acum cine a fost Mobutu Sese Seko Kuku N’Guembwu Wa’Zabanga?

13. O zi fără cafeaua de dimineaţă e o zi ratată.

14. Nu m-am împăcat niciodată cu un bebeluş care plânge. Şi da, şi Monica plângea uneori când era baby mic şi tot greu mi-era. Nu că eu n-aş da niciodată apă la chiţ că dau şi eu de destule ori dar mai pe mute, aşa, fără sonor.

15. Prind din zbor cuvinte într-o limbă străină. Dacă mă uit la un film rusesc, să zicem, după film bag în sertarele memoriei cel puţin vreo 30 de cuvinte noi. De unde aş şti de sabaka, devocika, coşka, hleb, panimaieş sau ni striliaet dacă eu nu am făcut în viaţa mea vreo oră de limba rusă?

16. Îmi place să călătoresc. Tare ducăreţ am mai fost şi, mulţumesc lui Dumnezeu, prin multe locuri am umblat. Uneori cu bani mai mulţi, alteori cu mai puţini. Nu confortul a contat ci aventura şi cunoaşterea.

17. Primul zbor cu avionul din viaţa mea a fost de la Bucureşti la New York fără escală. Fix cu Airbus-ul care s-a dus de pământ la Baloteşti după un an.

18. Pe 22 decembrie 1989 la ora 12 fără 10 treceam agale, pe jos, pe lângă Casa pătrată din Iaşi, sediul Comitetului judeţean al PCR. Exact când ieşeau în goană şi fugeau ca iepurii o mulţime de politruci şi miliţieni. Şi azi mă întreb cum ar fi fost viaţa mea dacă intram atunci în clădire ca simplu cetăţean revoluţionar. Da’ eu Batman. Am preferat să strig “jos Iliescu” de aproape 30 de ani.

19. Am oroare de spaţiile aglomerate gen piaţă în care forfotesc fără noimă o mie de gură-cască, mai ales atunci când eu am ţinte precise. Nevoie de spaţiu vital.

20. Tot ce e trist mă deprimă. Bucuria mă face să zâmbesc. Iar umorul e exact ca sarea în bucate. Neapărat.

21. Prin 2002 am fost la un party cu toţi colegii la cabana de vânătoare a lui Ceaşcă de pe lângă Adjud… în pădure undeva, spre Oneşti. Nu mă întrebaţi că nu dau detalii. Dar am dormit în camera lui Ceaşcă.

22. Prefer un job care îmi solicită intuiţia şi creativitatea în locul unuia încărcat de rutină. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi şi perfecţionist, calculând totul precis, exact şi clar şi verificând de trei ori ca totul să fie corect (fără perfecţionism nu te apuci de cereri de finanţare cu fonduri europene… te mănâncă evaluatorii cu fulgi cu tot).

23. Într-o zi (a fost odată) am petrecut 17 ore din 24 pe messenger cu cineva. Şi tot puţin a fost.

24. Sunt super-încântat şi mândru să descoper că fii-mea are în bagajul ei genetic tot ce-i mai bun (şi rău) de la ta-su’.

25. Nu sunt un om dus des la Biserică. Dar am momente în care trec pe lângă o biserică şi simt nevoia să intru, să mă reculeg câteva momente, să mulţumesc lui Dumnezeu şi să aprind două lumânări. Una pentru cei vii şi cealaltă pentru cei morţi.

26. Dacă ar trebui să aleg între 20 de ani şi 50 de ani, la 50 aş rămâne. E drept că mai scârţâi pe ici, pe colo, dar mintea…

27. Îmi plac brunetele. Şi blondele. Aaaaa… şi roşcatele.

28. M-am întors acum ceva ani dintr-o delegaţie la Bucureşti cu maşina cam aşa: Bucureşti – Piteşti – Sibiu – Transfăgărăşan – Curtea de Argeş – Braşov – Oneşti – Bacău – Iaşi. Vreo 14 ore am condus. Singur. Dar aşa am avut chef.

29. Citind o carte văd şi filmul în mintea mea. Privind o fotografie am senzaţia că sunt acolo.

30. Aparent nu sunt deloc încăpăţânat. În realitate … o-ho…

(Am preluat ideea de la Iris Claire. Un mijloc simpatic de a ne expune fără măşti, de a ne asuma ceea ce suntem. Un gest de vulnerabilitate şi deschidere care ne permite să fim oameni, nu conturi virtuale. Dacă v-a plăcut şi acceptaţi provocarea, let me know, mi-ar plăcea să vă cunosc şi eu!)

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.