Sharing is caring!

Avertisment:

Acest articol conține cuvinte rușinoase, expresii suburbane, și în general o dialectică agresivă. Ființele sensibile și/sau  prea-culte vor citi pe propria răspundere.

 

”BU-CU-REȘTI! LUPTĂ, BUCUREȘTI!” – asta strigau timișorenii mei la ultimele ieșiri în stradă. Și m-am necăjit, și-am întrebat-o pe prietena mea de ce suntem așa, când naiba am devenit niște lași, de ce împingem Bucureștii în față și-i trimitem la luptă, de ce nu noi, sau și noi, de ce naiba ne recunoaștem învinși de propria lene și ignoranță, de propria ipocrizie, meschinărie, că pe facebook toți suntem viteji și deștepți, și înjurăm guvernul, și condamnăm penalii, și postăm lozinci împotriva lui dragnea, și ne jelim necazul patriot, și când ieșim în stradă – trimitem Bucureștiul la luptă… Și prietena mea, vocea cristalină a rațiunii, îmi zice ”Femeie, uită-te-n jur. La terase uită-te, nu la ăștia care suntem în picioare. De aia.”

Și nu e doar povestea Timișoarei, e povestea României, e povestea noastră, a tuturor, noi, oamenii simpli sau complicați de pe stradă, care nu prea mai suntem pe stradă, și trimitem Bucureștiul la luptă, sau Diaspora, și dacă nu rezolvă ei, să ne rezolve Europa, sau America, sau poate Dumnezeu, că noi suntem prea dezamăgiți, sau prea futuți în cap și obosiți, sau prea sătui de protestat degeaba. Și până la urmă ăsta este adevărul. Chiar protestăm degeaba de un an de zile. Și chiar e obositor, și al dracului de frustrant. Mii își fac bagajele și se cară, se duuuuuc și nu se uită-n spate, că nu se mai întrevede nicio speranță, și se tot duc în toate colțurile lumii, în curând o să ajungem să emigrăm și-n Siria, numai să scăpăm de sărăcia asta de țară – închisoare ce se transformă zi de zi în lagăr de exterminare. Morală. Dar și fizică. Pentru că stresul îmbolnăvește, pentru că sistemul medical este în sine un focar de infecție, pentru că mâncarea comercializată aici este cea mai proastă, cea mai chimică, cea mai cancerigenă, și în același timp cea mai scumpă din Europa – cel puțin (Spre exemplu în Mallorca – o insulă pe care se comercializează apă adusă din peninsulă sau din export, prețul apei de izvor este mai mic decât prețul practicat în România, țară plină de izvoare).

Dar cea mai grea, cea mai nocivă, cea mai blestemată este exterminarea asta morală. Din servă în servă, deja am atins pragul mort, știi, când faci un sport de performanță, și tragi de tine, și faci, mai mult, mai mult, și doare, doare rău, și la un moment dat ajungi într-un punct mort – de-acolo nu mai simți durere, gata, poți face orice, oricât. Desigur, când te pui în pat…. e impropriu spus ”te pui” ci mai degrabă ”cazi lat”, sau ”te prelingi”.

Și noi acuma suntem în faza aia în care nu mai simțim durere, deja încasăm natural, dar vă avertizez, că am făcut sport la viața mea: când cădem – ne ducem dracu.

Și nu accept. Nu pot să accept că au trecut doar 30 de ani de când românii și-au dat viața pentru libertate. Aș fi vrut să zic o mie șaptesute nu-știu-cât, sau două mii trei sute, sau un număr. Dar nu avem așa ceva. Nici nu vom avea vreodată. Au murit foarte mulți oameni. Este tot ce vom putea spune vreodată cu siguranță. Au fost uciși. A fost un genocid. Totul în numele unei iluzii a libertății. O iluzie atât de efemeră. 30 de ani în care, oricum, nu am fost niciodată cu adevărat liberi. Și adevărul este că nici nu știm să fim liberi. Nu avem de unde să știm asta. Generațiile noastre active au trăit doar experiența regimului totalitarist. De asta există oameni care susțin acest …. pe dragnea. Nu mă feresc să-l cataloghez, doar că deocamdată încă negociez cu mine cum să-l calific corespunzător.

Dar nu accept, n-am cum. Să te îneci ca țiganul la mal. Și, cu ultima suflare să trimiți Bucureștiul la luptă. Sau Diaspora. Sau Europa. Sau pe Dumnezeu. De ce, mă? Tu te-ai accidentat la picior, sau ce ai? Tu, tu ce ai, tu – concediu de odihnă, scutire de la medic, nu te lasă mă-ta afară după 8, sau ce dracu ai tu, ăla care trimiți Bucureștiul să lupte pentru noi?

Țin minte că – imediat după Revoluție, oriunde mă duceam în țară – eram un fel de vedetă, pentru simplul fapt că sunt din Timișoara, orașul din care a pornit Revoluția. Oameni din toată țara îmi strângeau mâna fără să mă cunoască, fără să am niciun merit, cu excepția faptului că eram timișoreancă. Spre exemplu am stat o săptămână în Oradea la mătușa mea, și veneau tineri din alte zone ale orașului să mă cunoască, pentru că se zvonise peste tot că este o timișoreancă în zona X. Câte speranțe aveam toți, ce planuri mărețe aveam… ce miraj. Ce s-a ales din toate astea? Numărul doi în lume la emigrare. Evident, după Siria, unde e război. De parcă la noi nu e. Numai că în loc de arme de foc și bombe chimice, la noi se lansează bombe psihologice. Legal. Din ce în ce mai legal. În ritmul ăsta, în curând – victima va face pușcărie. Deocamdată doar criminalul e recompensat. Dar suntem încă la început, toate la timpul lor. De fiecare dată când se mai pregătește un tun infracțional – aleșii țării ies la televizor și anunță măriri de pensii, de salarii, de de toate. Ca la bișnițari. Îți dau doi lei, îți iau la schimb o nimica toată – cinșpe lei și-o lege, maxim patru… zecișipatru.

Ce s-a ales din toate planurile noastre mărețe? Mizerie, sărăcie, ignoranță, analfabetism, și… cireașa de pe tort – paradis infracțional. Și să știi că te pot privi în ochi când îți spun asta: aș susține chiar și fărădelegile astea, le-aș susține. Le-aș susține dacă aș considera că prin asta țara noastră va evolua, va spori în belșug. Băi, dacă atâta putem deocamdată… foarte bine, atâta știm, nu știm altfel deocamdată, aia e, o luăm de jos, ce să facem, când ne mai revenim cu banii – ne facem și oameni cinstiți, toate la rândul lor. Vorbesc serios. N-am nicio prejudecată. Important e să ne ridicăm întâi. Apoi ne facem oameni cinstiți, începem să citim cărți, ne facem și oameni culți, și tot așa, pas cu pas. Dar nu e atât de simplu. Paradisul infracțional vizează afacerile pe cumetrii – din banii statului. Alea care nu aduc profit statului, ci terților, ăia pentru care s-a dezincriminat în penal, știicumzic? Adică din săraci ce suntem, că suntem, să ne ducem dracu direct în faliment. Și tot proști rămânem. Și tot murdari. Și tot victime. Numai că mai imorali. De parcă nu eram destul. Știe cineva care-i circuitul banilor cu care se finanțează campanii politice? Că banii ăia se întorc cumva, doar nu-și imaginează cineva că există proști excentrici care pompează milioane de euro în partide – așa, de filantropi ce sunt ei, din miezul crezului lor în viziunea unui partid. Ăștia care câștigă alegerile, își pun primari și președinți de consilii județene, și directori de spitale, și manageri de instituții de stat, da? Știm asta. Na, și toate primăriile astea, CJ-urile și restul instituțiilor primesc anual bani pentru investiții. Aici intervin serviciile de achiziții publice. Alea unde arde cel mai tare legea abuzului în serviciu. Că acolo se fac cărțile. Pe la anumite posturi se zice despre Abuzul în serviciu că ar fi un fel de ghenă a procurorilor rău intenționați, că dacă nu au cu ce să te înfunde – te bagă la Abuz. Una dintre marile minciuni pe care nu o pot bănui nici de naivitate, nici de prostie, nici de nimic care să anuleze reaua-voință.

Povestesc din ceea ce cunosc nemijlocit. Am lucrat în achiziții publice. Știu exact despre ce este vorba, și nu vorbesc din ce aud pe la televizor. Vorbesc în cunoștință de cauză. În general se dă contractul fix la ăla care, în mod absolut dezinteresat, a finanțat la greu partidul aflat la conducere. Sau la un prieten de-al lui. Dar întâmplător, deci nu….. pur și simplu a câștigat licitația. Bine, acuma dacă a câștigat contractul – mai departe mai vedem noi dacă se face și lucrarea sau livrarea. Sau dacă se face în condițiile impuse prin licitație. Cert este că încasează banii. Cine a lucrat cu statul știe ce zic acum, Statul plătește greu, doar în conturi de trezorerie, dar plătește. Dacă ai contract cu ei – păi încasezi. Fără discuții. Până la final. Pă proces-verbal de recepție. Care se semnează și în orb dacă e. Aia e.

Din banii statului. Taxele și impozitele tale. Alea grosolane. ca să poți beneficia de o spitalizare la o adică, de un șomaj, doamne-ferește, de-o pensie la bătrâneți. Și de alte servicii jalnice oferite de stat. Din banii tăi. Și de străzi pe care să-ți distrugi mașina. Toate de căcat. Că s-a tot bătut palma pe contracte de-astea.. cum să le zic? De spălare de bani politici, să zicem. Adică tu – cetățeanul… ciuciu mandache. Tot rupt în cur, și tot pe banii tăi dacă te bate Dumnezeu și-ajungi la spital. Și de multe ori mori și cu banii-n mână. C-avem un sictir printre funcționari…. în raport direct proporțional cu incompetența aleșilor, ca să nu mai menționez încă odată și cumetriile politice. Adică dezinteresul total față de serviciile sociale, și interesul bine concentrat pe ”ciubuc”.

De aia zic. Noi, ăștia pârliții, sau cum naiba ne spune – că tot uit… ah! cetățenii….păi noi tot săraci, tot proști, tot emigranți. Săraci forever ca să zic așa.

 

”Abuzul în serviciu” este o ghenă a procurorilor rău intenționați? Pe bune? Pe bune? Pe bune?

 

Știi ce-i foarte, dar foarte, foarte trist? Că mulți, atât de mulți se vând pe ei și parte din țară pentru doi lei. Care, în multe locuri sunt ca la Radio Everan. ”Da, a câștigat o bicicletă. Numai că nu era bicicletă, era mașină, și nu a câștigat-o, ci i-a fost furată”. Cam așa și cu dublările astea de salarii pe hârtie. Și cu eternele creșteri de prețuri la tot. Despre care nu aud nici pâs. Despre datul cu trei  degete și luatul cu două mâini.

Și că și mai mulți – înțeleg pericolul situației în care suntem. Și scandează ”BU-CU-REȘTI! LUPTĂ, BUCUREȘTI!”

Unde naiba suntem? Unde ne-am pierdut, unde ne-am anesteziat în halul ăsta? De ce?

 

Liviu Dragnea persiflează venirea Diasporei la protest, spunând că poate aduce și el un milion. Mi se strepezește creierul. Nu pot, nu vreau, nu accept. Voi înțelegeți cum e asta? Voi înțelegeți că omul ăsta iese la televizor și vorbește despre un belșug extraordinar pe care nimeni nu l-a mai atins vreodată, într-o perioadă în care chiar o ducem jalnic, jal-nic, și care, cu privire la protestele anunțate are o singură părere – ”Aduc și eu un milion”!

Voi înțelegeți că omul ăsta iese la televizor și minte cu o nerușinare crasă, și că tehnica lui este bine pusă la punct și dă roade? Voi înțelegeți ce se întâmplă?

Voi înțelegeți că așa a început vechiul regim? Voi înțelegeți?

Voi înțelegeți că s-a dat aviz negativ pentru un miting pașnic anunțat din timp – împotriva guvernului? Voi înțelegeți că fix luna trecută Dragnea anunța un miting de amploare – un milion de oameni în Piața Victoriei, și el avea aprobare? Singura diferență fiind aceea că ”milionul” lui Dragnea îl susținea pe el. Voi înțelegeți?

Voi înțelegeți că mișcarea #rezist este catalogată drept o adunătură de inculți rău intenționați în condițiile în care s-a văzut, fiecare a văzut cu propriii săi ochi mitingul PSD?? Și mă doare inima, și nu vreau să zic asta cu niciun fel de ironie, o zic cu durere față de nedreptatea chiar și față de oamenii aceia, care au dreptul la demnitate, toți avem dreptul ăsta! Voi înțelegeți??

 

 

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.