Sharing is caring!

Dragi spirituali,

Sunteți mulți zilele astea. Și mă bucur. După o perioadă de peste 50 de ani în care ni s-au controlat viețile până la sechestru, și ni s-a interzis categoric căutarea, trăirea, unirea în spirit – este absolut normal ca acum cei mai mulți dintre noi să se angajeze în această frumoasă căutare. Căutarea legăturii (aparent) pierdute cu divinul. Mulți dintre voi îmi sunteți prieteni. Pe facebook. Unii doar mă urmăriți. Și mă bucur. Este minunat să împărtășim experiențe, mai ales după această perioadă despre care vorbeam, aceea în care nici măcar în intimitatea noastră poate nu am avut curaj să experimentăm prea mult. Voi, cei care citiți mai des ce debitez eu pe acest site, știți foarte bine că eu sunt o tipă destul de directă și cam necioplită când am ceva de zis. Asta spune despre mine că nu sunt nicio iluminată luminoasă, radiantă, strălucitoare, bla-bla. Și știu că multora dintre voi vă plac blink-blinkurile astea supra-naturale. Dar cel puțin sunt o tipă bine-intenționată, destul de bine pusă la punct în domeniul ăsta (prin prisma tuturor acelor momente de-a lungul căutărilor mele – în care mi-am dat cu fundul de pământ și cu capul de toate pragurile de sus existente în Calea mea), și sunt onestă de fiecare dată, indiferent de aprobarea sau dezaprobarea cuiva, oricui.

Indiferent de confesiunea voastră, indiferent de practicile spirituale, terapeutice, indiferent de drumul vostru în căutarea înțelegerii acestei uniri în spirit cu divinul, cred că suntem cu toții de-acord cel puțin într-o privință. Unimea.

Nici măcar nu contează că preferi să crezi într-un Dumnezeu – persoană, sau forță a unui Univers super-inteligent, sau formă de energie neînțeleasă cu mintea. Contează că toți cădem de-acord că cea mai importantă informație pe care o deținem până în prezent este aceea că noi toți Unul suntem.

Toate religiile lumii sunt de-acord cu asta. Toate experiențele extrasenzoriale ale celor (poate) mai norocoși – duc la această concluzie. Și nouă ne place să discutăm despre această Unime – așa, la nivel de teorie frumoasă. Ne place Unimea mai ales cu cei care ne plac, care sunt pe gustul nostru. Atunci invocăm Unimea cu două guri și ambele mâini pe sus.  Apoi, ne place Unimea pentru că e politically corect. Ca să fim aliniați. Vibrației înalte, nu-i așa? Așa-i. Punem mare preț pe înălțimea vibrației. Ni se pare că fără de această certitudine, sau măcar aparență – suntem niște paria. Înainte – vreme ne doream să fim șefi. Acum am schimbat paradigma, și ne dorim să vibrăm înalt. Că e cool. Și atunci facem tot felul de acrobații ideatice. Ca să ne auto-inducem  înălțimea aceasta vibrațională. Vorbim mult despre ”conștientizări”, ”sincronicități”, ”arderi de karmă” ș.a.m.d. Niciodată în ultimul rând, despre această Unime. În diverse dialectici. Chiar și atunci când o dăm pe aia cu ”ce judeci la mine – nu e rezolvat în tine”.

Și uneori, vin momente în care toate aceste rezoluții personale, toate aceste umflări de mușchi spirituali – devin trăibile, ca să zic așa. Adică Dumnezeu, Universul, Forța inteligentă, cum-vrei-tu – așează lumea fix în acea poziție în care tu, tu și tu, cu mine, cu ăla, cu aia, noi toți ăștia cu ”trăirea” pe noi – să și trăim ceea ce teoretizăm cu dedicație. Că e o dedicație pe Calea asta, din partea multora.

Spre exemplu, a fost tragedia Colectiv. A durut. Tare. Cu toții Unul suntem, nu-i așa?

Din păcate, mulți dintre voi ați fost imuni la această tragedie colectivă, care, culmea, s-a petrecut într-un local numit Colectiv. Detașarea unora dintre voi m-a șocat. Vă știam trăitori în spirit. Căutători, măcar. Felul în care ați reacționat în fața unei tragedii umane…. Nu sunt cea mai altruistă persoană din lumea asta, și nu am pretenții la vreun jiu-jitsu spiritual, însă acel carnagiu m-a răscolit pe interior ca o tornadă. Am plâns pentru oamenii ăia zile întregi, săptămâni, luni. Nu am cunoscut niciunul. Dar…. cu toții Unul suntem. Indiferent de cât de distincți ne vedem unul de altul, indiferent de cât de diferiți ne considerăm în gândire, în acțiuni, în simțire. Noi împreună formăm un Tot unitar. Și fiecare influențează destinul celuilalt în moduri nebănuite. Dacă e să privești puțin acest Tot la o scară mai largă. Dincolo de limitele Eului. Deși, e mult mai plăcut să te simți buricul pământului, știu.

Unii dintre voi v-ați trezit liniștiți și ați postat pe facebook pisicuțe, ceruri albastre, montaje cu entități abstracte de lumină. Ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ați tăcut ca niște nemernici. Pentru unii dintre voi a fost egal. Unii nu v-ați băgat la ”compasiune” pentru că erau rockeri, și plana această etichetă asupra lor de ”neluminoși”. Iar unii – v-ați grăbit să aruncați cu pietre-n morți. Că …. de păcătoși ce-au fost au pățit ce-au pățit.

Nebănuite sunt Căile Domnului… iar voi, niciunul dintre voi nu era cine să judece aceste Căi. Judecata voastră este așa cum spuneți voi despre antipatiile voastre – doar a voastră.

Dacă vei reflecta puțin cu sinceritate asupra acestei chestiuni – poate că vei vrea să-ți faci o introspecție. De data aceasta – una sinceră. Oricum, Dumnezeu, Universul, spune-i cum vrei – nu poate fi mințit. Minciuna frumoasă nu aduce lumină. E tot o iluzie, numai că una care nu te ajută să escaladezi dimensiuni, așa cum ți-ai propus.

Recent – a fost protestul din Piața Victoriei. Oameni de bună-credință bătuți, umiliți, gazați. Mii. Imagini de groază au populat rețelele de socializare. Imagini cu o nouă tragedie colectivă. Măcar copiii ăia gazați să vă fi trezit o tresărire de empatie. Luminoșilor. Mulți dintre voi ați tăcut ca niște nemernici. Ați postat sfidător clasicele pisicuțe, curcubee, entități de lumină și citate ”luminoase”. Conștientizările voastre egoiste, sincronicitățile voastre de căcat.

Sincronicitatea vă oferea pe tavă ocazia să manifestați în trăire această Unime, iar voi dormeați. N-ați avut energie să vă treziți.

Unii o dați pe asta cu ”eu nu fac politică” și de aceea vă delimitați de tot, inclusiv de instinctul de solidaritate umană. Nu avea nicio legătură cu politica. Doar cu oamenii. Părți din Tot. Părți egale cu voi, poate chiar similare. Și celulele unui organism sunt individuale, dar numai împreună formează o ființă vie, nicicum altfel.

Alții o dați pe aia cu ”eu nu mă combin cu prostimea”. De la înălțimile nasurilor voastre spirituale, căderea va fi dureroasă. Căci ”prostimea” sunteți și voi, selecților.

Unii considerați că sunteți deasupra conflictelor, că ați făcut niște salturi în conștiință, că nu vă mai caracterizează dualitatea, și alte asemenea glume. Sunt glume. Când veți escalada dimensiuni în conștiință – veți fi istorie pe facebook, la fel și pisicuțele, cerurile, peisajele, citatele pe care le postați zi de zi. Când veți ajunge acolo, veți înțelege, promit. Până atunci, poate că v-ar fi de mare folos o introspecție. Sinceră.

Unimea nu este formată preferențial. Și niciodată pe bază de gusturi personale. Unimea este totul în tot. Indiferent de etichete puse prin prisma propriilor filtre judicative. Iar escaladarea asta dimensională implică și depășirea acestor filtre – barieră în percepția personală. În Unime  Unul suntem toți, și atunci când doare, și atunci când e bucurie. Iar durerea nu este cu nimic inferioară plăcerii. Nu este o virtute să râzi ca prostu-n cucuruz că viața-i frumoasă și totul e divin, când oameni în jurul tău suferă. Nu e nimic spiritual în asta. Trăirea în spirit nu trebuie să fie o ocazie în plus să-ți pui măști ale unei imagini ”evoluate”, de altfel – greșit, foarte greșit înțeleasă. Trăirea în spirit are legătură cu spiritul. Iar spiritul este ca aerul – cu toții Unul suntem.

Fiecare să citească așa cum vrea și poate această scrisoare. O scriu pentru mine oricum, căci – nu-i așa? – cu toții Unul suntem.

 

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.