Sharing is caring!

Un om din lumea asta mare a pierdut lupta cu boala. O boală perfidă. Te stinge, dar nu înainte de a-ți jumuli de pe tine și ultima fărâmă de putere, de rezistență, de liniște, de demnitate umană. Te transformă într-un zero, și te lasă să conștientizezi asta până în ultima clipă. Te sleiește de puteri în timp ce-ți aștepți neputincios moartea. Asiști zi de zi la propria-ți degradare, știind că pentru tine nu există salvare, ci, poate, doar o prelungire a suferinței, și speri s-o prelungești cât mai mult, în ciuda tuturor verdictelor seci, aproape impersonale – date de către specialiști blazați. Salvarea de vieți este o meserie ca oricare alta, până la urmă. Pasiunea pentru domeniul muncii este atât de rară, mult mai rară chiar și decât remisiile spontane în cazurile de boli incurabile. Iar când domeniul muncii este salvarea de vieți…

Miriam Soare s-a stins. Dumnezeu s-o odihnească în pace. Numai El știe cât s-a luptat femeia asta pentru viața sa.

Eu am urmărit-o cumva de la distanță. Nu am fost un fan al scrierilor sale, dar am fost profund atinsă de suferința ei. M-am rugat pentru ea des. Nu doresc nici dușmanilor mei o soartă ca a ei. Prima dată când am descoperit-o – a fost prima dată când m-am lovit de dimensiunea ignoranței umane, a răutății, a nerușinării, a nemerniciei, a lipsei de empatie – ce zic eu? Lipsa de empatie e o descriere prea blândă pentru scenariul de viață al acestei femei, Miriam Soare. Cerând ajutor public pentru a-și prelungi viața – femeia asta și-a auzit lucruri pe care nimeni, niciodată nu ar trebui să le audă. Unii sperau să moară. Cică ar merita asta.

Țin minte ca și când a fost ieri. M-a durut peste putința de a descrie în cuvinte potrivite. Am plâns. Mult. M-a durut fizic. Am somatizat în tot corpul. A fost pentru prima dată în viața mea când am realizat că lumea nu este un loc decent al experimentării conștiinței. Oricine ai fi, oricâte bule de iubire ai avea în cap, adevărul este unul sinistru, dacă vreodată vrei să-l privești în față. Pentru că lumea e formată din totalitatea ei, nu din părți. Iar totalitatea este de-o inumanitate răvășitoare. Să-i spui în față unui muribund că speri să moară cât mai repede…. este mult dincolo de limita decenței umane în forma cea mai neutră posibil.

Nu e nevoie de un nivel ridicat de inteligență emoțională – să înțelegi durerea unui om condamnat la moarte. Nu există om în lumea asta să nu știe ce înseamnă cancerul galopant. Nu cred că există mulți care să aibă puterea să-și imagineze măcar ce poate fi în sufletul cuiva care trece prin asta.

Miriam Soare a fost lovită de persoane…. cărora nu le-a plăcut ce scrie.

Da, nu este o glumă proastă. Este ceea ce i s-a întâmplat unui om ca mine – în lumea asta mare, în zilele noastre. A fost urâtă și denigrată cu o pasiune ieșită din comun – nu pentru crime împotriva umanității, nici măcar pentru o crimă…. ci pentru că ideile sale nu au coincis cu ideile lor, ale celor care au înfipt pumnale în durerea ei și le-au răsucit cu o cruzime ieșită din comun.

Ieri, publicațiile anunțau stingerea sa. După o luptă surdă și mută cu sistemul medical românesc. După ghinionul de neconceput de a fi supusă și unui tratament greșit, în urma unei erori medicale, după ce că n-avea nicio șansă să se vindece. I-au scurtat viața. Au distrus în ea și puținul de viață ce-i mai era rămas. Și i-au refuzat dreptul la tratament oferit într-o clinică din străinătate. Pardon. N-a refuzat-o nimeni. A fost mult mai ironic, mai umilitor, mai inuman. I-au pus dosarul în așteptare, s-ar fi rezolvat în câteva luni. Știind că ea nu are lunile astea la dispoziție. Pentru ea era imperativ să primească ajutor fix în clipa aia, având în vedere că timpul nu poate fi dat înapoi.

Sistemul medical criminal? Stai să vezi omul simplu de pe stradă, omul ca mine și ca tine, supus acelorași vulnerabilități, nesupus niciunei restricții imbecile, liber să gândeaască și să exprime fix ce dorește.

Iată comentarii afișate public – la aflarea veștii că un om în lumea asta mare a murit:

”Era super fan PSD. Sistemul medical de care se plangea in ultima faza era sistemul sustinut si de ea. Si oricum a avut mai multe sanse decat multi dintre noi.”

”poate mor si cei de la antena 3 si Romania TV ii ajung blestemele noastre a Diasporei …cu minciunile lor am vazut ca si ea in loc sa mearga sa -si vada de sanatate o critica pe sotia Presedintelui si o pupa pe analfabeta care ne face de rusine peste tot in lume… ”

”Si a vazut de sanatate cu resurse peste ce am putea noi sa avem la o adica. Dar sitemul de sanatate l.a criticat doar cand a lovit.o pe ea. In rest ii injura pe cei care criticau PSD. Nu am de ce sa.mi para rau de ea sau cei ca ea. Din cauza lor suntem noi in rahat. Duca-se!”

Ăștia suntem. După câți dracului de ani de evoluție? Care evoluție? Care dumnezeii mă-sii de evoluție???

Mi-e scârbă. Și mă dor toate, azi. Tot mă doare. Viața mă doare. Mi-ar plăcea să mă dezic de toată cruzimea, de toată nemernicia umană, de toată mizeria, de toate scursurile unei societăți denaturate, afectată din ce în ce mai mult de tulburarea antisocială. Ne exprimăm liber și ne încurajăm unii pe alții într-o dimensiune mocirloasă a patologicului, a mizeriei umane, a compulsiilor eliberate, ridicate la rang de valori sociale…..M-aș dezice de toate astea, m-aș declara total străină de hăul ăsta moral, dar nu pot. Nu pot pentru că trăiesc aceste timpuri, și nu sunt niciodată singură, ci parte dintr-un tot. Totul ăsta este jalnic, este malefic, este nevrednic. Viața este un cadou nemeritat pentru totul ăsta format din părți odioase. Ne batem cu pumnii în piept că iubim viața, că suntem vajnici apărători ai dreptății, ai demnității umane, ai Binelui cu B mare, ne prepelim de dragul valorilor de toate felurile…. dar avem valori numai când vine vorba de propriile cururi. Doar propria viață trebuie respectată și onorată. Nu și a celor care nu rezonează cu propriile seturi de valori. Ce valori avem? Dincolo de universul mic și sărăcăcios al propriului Eu autist? Cum morții noștri susținem Viața în totalitatea ei? Care este valoarea promovată odată cu comentariile acide ca reacție umană în fața unei tragedii umane? Cine dracu suntem?

Am lista facebook plină de bule de iubire și pace care propovăduiesc sfințenia și alte căcaturi ideatice desprinse din basme de adormit copiii și filme științifico-fantastice. Ce fel de îngeri sunteți, băăăăăi? Unde sunteți în toată povestea asta cu iz de pucioasă? Nu pute nimic??? Toate sunt bune în viața voastră? Sunteți iubire și lumină? Tăceți? N-ați văzut nimic? Nu mai sunteți Unime? Dar voi, războinici ai valorilor democrației? Unde sunteți, vitejilor? Unde vă sunt valorile? Astea vă sunt valorile??? Astea??? Era pesedistă – deci merita să moară??? Ducă-se??? Împreună cu unii ca voi am ieșit eu în stradă să-mi strig valorile??? Împreună cu unii ca voi am militat eu pentru drepturile omului??? Pentru respectarea demnității în propria viață? Pentru un sistem social decent??? Pentru apărarea Justiției??? Unde dracu sunteți în viața asta mare compusă din totalitatea vieților mici???

Cine dracu sunteți???

Later edit
N-am putut dormi azi-noapte. Am navigat pe pagina lui Miriam Soare. Acum In memoriam. Voi lăsa mai jos două chestii. Un link către un articol, pentru duduile care consideră că merita să moară pentru că era pesedistă. Nici măcar nu era. Și mai las o postare care, la un moment dat a fost publică. Postare în urma căreia Miriam Soare a deschis un proces. Știa că nu va trăi să-l vadă încheiat.

Articolul: http://miriam-followme.ro/life/rezist/2174

Postarea:

Ăștia au impresia ca noi negăm boala ei =))) Au rămas în urmă fanii. Am dovedit deja în postările trecute cum nu ar merita să își continuie viața. Să rămână în viață ca să mai se bucure în continuare de moartea ursulețului de la Sibiu, să se bucure că e în România și că a putut să își bată băiatul, să dorească în continuare moarte câinilor maidanezi și să se considere ființă superioară?

Să spună că adoră circul și că nu îi pasă că animalele alea sunt chinuite? Drept justificare să spună că e ființă superioară și că e mai presus decât orice animal? Să aibă teren și bani, case, dar când ajunge la greu să ceară de la fani în loc să își vândă din propriile lucruri? Așa cerșeală nesimțită?

Am văzut mesaje de la oameni săraci care o iubesc așa mult încât îi donează sume mari de bani. La o asemenea scorpie nenorocită nu se merită nici să întorci privirea. 

Încă un lucru ce ar trebui menționat ar fi că adevărul despre ea nu se compară cu părerile fanilor ei. Cu o simplă întâlnire în realitate, fanii ei au iluzia cum că această scorpie i-ar deveni soră. Poate pentru că are mulți bani și mulți ar profita de acest fapt fără să recunoască, dar în fine.

Toate lucrurile de mai sus nu sunt doar cuvinte aruncate în vânt, ci o descriere obiectivă a persoanei ei în urma articolelor scrise chiar de ea. Da? Credeai că mint când ziceam motivele pentru care s-ar bucura să stea în viață? Nununu. Aici ne bazăm pe dovezi 😉 Și articolele ei despre câinii maidanezi, ursulețul de la Sibiu, animalele de la circ, violența fizică către fiul ei și multe altele dovedesc doar involuția lui Miriam din punct de vedere moral”.

Sursa: https://evz.ro/atacuri-ziarista-cancer.html?v=347635&page=2

https://www.facebook.com/miriam.followme/photos/a.272289906437617/4860563850h

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.