Sharing is caring!

”Criminali satanisti cabalienii” – citat exact dintr-un comentariu fb la o postare referitoare la celebra conspirație covid. De data aceasta este vorba despre gaz sarin. Și, desigur, americanii sunt capii. Fură prin Wuhan câțiva, nu înainte de a fi contaminați într-un laborator din Afganistan. ”Criminali satanisti cabalienii” – îmi răsună de câteva zeci de minute în cap ca una dintre melodiile alea pe care le detești efectiv, dar nu scapi de ele-n cap ore, zile, chiar săptămâni (depinde de nivelul compulsiei). Ce naiba are în comun cabala cu satanismul …? Mă-ntreb ca proasta-n cucuruz, știu, dar uite că atâta pot în momentul de față. Aproape am terminat treaba fizică – creativă prin casă, și deja se simte pe mine că-s ușor prea relaxată. Am redecorat tot. Am știut exact ce fac. Am știut că urmează o perioadă grea, am știut tot și totuși am dat cu cardul ăla pe la toate centrele comerciale de amenajări interioare fără să clipesc. Nu regret nimic. Mi-am luat inclusiv un despărțitor de cameră – gard cu verdeață (vezi imaginea de mai sus, plus imaginile de mai jos). Am adus natura în casă, dacă eu nu voi putea ieși la ea. Terapie curată. Belesc ochii-n gard și simt că renasc de fiecare dată când dau să pic în groapa deznădejdii. De unde și expresia ”Te uiți ca boul la poarta nouă”, probabil. Io-s aia, sigur. Mă uit ca proasta-n gard, prietene, și mi-e bine.

”Criminali satanisti cabalienii” – habar n-am, zău, nu găsesc legătura. Poate sunt prea tehnică. Sau poate că nu mai sunt updatată cu ultimele trenduri în materie de conspirație ori spiritualitate… ori s-or fi declanșat și alte valuri de năstrușnicii cognitive….

De câte ori ies din casă (birou, cumpărături – nimic altceva), văd tot mai puțină lume pe stradă. Majoritatea bătrâni. Sunt pline străzile cele goale de bătrâni. Zilele trecute am trecut pe lângă doi interlopi de mâna a doua făcând ceva schimburi într-un portbagaj de mașină țiplă înmatriculată în Italia. Instant mi-a venit în minte imaginea ăluia din vamă care zicea că omul nu are viruși (doooooh), numai telefoanele și laptopurile au. Am râs ca proasta multe minute. Nici nu știam că am mecanismul ăsta în mine. După ce am scos tot din mine, m-am hotărât să nu mai intru în niciun magazin care nu are dezinfectanți la intrare și la ieșire. Nu contează că am eu la mine. Ăștia umblă ca oile scăpate din staul. Zilele trecute stătea unul la rând aproape lipit de taică-miu. Eu fugisem să mai iau ceva, și când m-am întors – am dat instant cu privirea de scorpie dezlănțuită. Nici dacă mârâiam la el nu cred că-l speriam așa. S-a uitat siderat la mine, n-a știut ce l-a lovit și nici de ce. Era gol omul. ”Păstrează distanța” – l-am atenționat pe tata, hotărâtă să nu am un dialog de neam prost cu tâmpitul de alături care aproape-i sufla în ceafă.

”Criminali satanisti cabalienii” ….. de ce a pus doi ”i”? De ce? De ce? Nu zgârie pe nimeni la niciun neuron chestia asta? Oare l-a pus din greșeală, sau așa a vrut el…?

De ce Dumnezeu sunt atâția bătrâni pe stradă…? Râd ca proasta la ideea ce-mi vine-n cap, și instant belesc ochii-n gard. Îmi imaginez bătrânii ăștia în spatele acelor profiluri fb cu nume de rezonanță dacică, ori de celebri ocultiști gen Aleister Crowley, ori de tot felul de îngeri. Ăia care în zilele astea își sfătuiesc ”discipolii” să iasă liniștiți pe străzi și să nu creadă în nicio pandemie că-i ”făcătură”. Și ăia care distribuie rețete naturiste care curăță tot (nu știu dacă boala sau pe om – la figurativ).

Mă uit ca proasta la gard, prin simpatie simt miros de verde și de râu curgător și de cer senin și de munte. Zen.

M-am întrebat sincer dacă chiar mă surprinde ceva. Nu mă surprinde, îmi pare atât de rău, nu mă surprinde nimic, oamenii nu s-au schimbat în situația de criză, oamenii așa au fost mereu. Numai eu câte zeci de mii de cuvinte am scris de-a lungul anilor despre puținul ce-l observ din multul care este. De ce aș pune totul acum pe seama panicii? De ce m-aș minți? În fiecare zi din fiecare săptămână din fiecare lună din fiecare an din fiecare decadă (Doamne, câți ani am????) am observat oameni ne-oameni care din ignoranță sau intenționat au periclitat binele semenilor lor. Pe sistemul ”Da` ce-am făcut?”

Lumea nu s-a tâmpit acum, lumea era tâmpită dintotdeauna. Un mare om a zis odată că suntem ”un popor de idioți”. Nu doar poporul nostru. Cine-a văzut vreo pădure fără uscături să-mi dea și mie de știre.

Țin minte că era o tendință a spiritualilor în ultimii ani să idealizeze asiaticii. Cică ăia sunt mai sănătoși, mai longevivi, mai ”cool” – pentru că sunt zen toți. Când a izbucnit epidemia în China, ăștia au fost primii care au arătat cu degetul către chinezi. Mănâncă porcării, d-aia au pățit ce au pățit. Poate că asiaticii care citesc un Nicolae Steinhardt ne idealizează pe noi, românii. Belesc ochii la gard. Curge pădurea din munte în râu și m-aș face muma pădurii cu pletele râuri , râuri, visându-mi lumea în tihnă. Ce frumoasă-i viața asta urâtă.

Florin Ancu a zis o vorbă mare, mare de tot. Toată comunitatea ”inimoșilor” s-a rugat în draci pentru animăluțele din Australia, și au invocat spiritele ploii peste zările Oceaniei, să stingă pădurile acaparate de geniile focului. S-a plâns, s-a suferit, s-au zis vorbe mari. …. Pentru China nu s-a rugat nimeni.

De ce?

”Criminali satanisti cabalienii” . Cred că are legătură cu klingonienii, sau cum le zice… pffff, ce lipsus am…. ăștia…. zi – ahhhhh, nu-mi vine și pace. Am să revin când / dacă îmi dă Dumnezeu minte cât să-mi amintesc.

O idee sarcastică foarte cretină îmi bâzâie materia cenușie, de aia crecă mă poticnesc în halul ăsta. Mă gândesc că omenirea a mai trecut prin pandemii (variola, tifosul, holera, etc) și singurul lucru care a salvat omenirea de la auto-distrugere a fost lipsa internetului, probabil. Îmi arde de glume. De la o vârstă, maică… ”țara arde și baba se piaptănă”

Mă uit ca proasta la gard. Simt atât de pregnant miros de lăcrămioare, parcă mă tăvălesc pe-un câmp de flori, atât de viu le simt. Psihicul omului e o himeră pentru oamenii de știință, dar mai pentru omul simplu de pe stradă, așa, ca mine. Oare ce mai zic cercetătorii britanici..? Ah, lately ministrul sănătății scrie scrisori la pensionarii din sistemul medical, îi roagă să dea o mână de ajutor în combaterea crizei covid-19. Sir, păi nu mai imunizați populația?

”Undeva din munte, se-aude chemare / Ielele nebune, pregatesc licoare / Dansul lor si vraja, ne atrag spre ele / Se prefac din mana, stralucind inele …” Belesc ochii la gard. Azi ascult muzică d-aia de-mi răsucește cuțite-n rană și tot ea mă oblojește, ca să mă desfacă-n și mai multe franjuri.

Zilele astea am avut ocazia să-mi desfăt inima cu știri despre oameni care ajută necondiționat. Și numai gândul la ele – îmi stoarce din nou lacrimi. Habar n-aveam că-s capabilă să piș ochii atât de ușor. Numai când eram gravidă eram în stare să plâng și la știri politice, în rest…. dacă există o anti-drama-queen, io-s aia. Asta poate și pentru că mi-o dat Bărbosu` la drame, fix cât am putut duce, niciun miligram mai puțin. Și-am dezvoltat un fel de imunitate.

Ieri am văzut un interviu cu un britanic care zicea că pub-ul e viața lor, e imposibil ca englezii să nu mai meargă-n pub. Asta dacă cineva crede că numai românul e anapoda.

Reptilienii!!! Ăsta era! Reptilienii, nu klingonienii! Hai că nu-s chiar senilă, în ciuda vârstei, maică. 40 nu e capăt de țară până la urmă. Nici măcar oglinda nu mă bagă-n depresie. A fost un fâs. Poate la 50 o fi un prag psihologic mai năstrușnic. 40 a trecut rapid.

Când aud la televizor despre pragul psihologic de 4,823, 4,837, 4,844… la euro, mă apucă râsul. Îl și văd pe bietul domn Euro pe-o canapea freudiană, dezvăluindu-și problemele ce stau la baza mâncatului compulsiv, încercând să-și trateze obezitatea prin programul doctorului Nowzardan.

Belesc ochii-n gard. E bine-n viața mea, Doamne, mulțumesc. N-am să mă avânt spre vreo teorie cu privire la vremurile pe care le trăim azi. Nu pot. Nu am capacitatea mnezică necesară. Știu doar că trăim istorie. Și copiii noștri vor aminti perioada asta într-un fel sau altul. Și bănuiesc că umanitatea nu va ieși din asta nici mai înțeleaptă și nici mai (i)luminată. Cine vrea să creadă asta, s-o facă, aș face-o și eu dac-aș putea.

Eu belesc ochii la gard. ” Frunzele fosneau, cainii toti urlau, ca se aratau varcolaci / Iata ielele, vrajitoarele ursitoarele si un vraci / Azi e ziua lor, ziua ielelor, vrajitoarelor, pana-n zori / Azi e ziua lor, ziua ielelor, vrajitoarelor, pana-n zori / Iata se pornesc si se sfatuiesc, oalele pocnesc cu licori / Boabe si furnici, ierburi si urzici, tot ce e aici, mana lor / Dragoste si vis, iad si paradis, in palma ti-au scris soarta ta / O, o, o, ai un mare noroc! / O, o, o, ghinioane deloc! / Tot ce vezi sa nu crezi ca asa ti-e soarta / Poti sa-ntrebi daca vrei, vrajitoarele …”

… Oare unde-au dispărut a-toate-vindecătorii în perioada asta? Nu erau unii așii rezolvărilor energetice? Sau am înțeles eu greșit? M-au scos toți din listă, sau chiar nu se aruncă nimeni la nicio rezolvare pă bază dă puterea minții?

He-he! E încurcătură pe postarea cu gazul sarin :))))))) Cineva crede totuși că varianta cu vaccinurile 5G e mai plauzibilă. Îmi iau pop-corn!

”Ochii mei pe-o linie moarta / Rataceau, cautand clandestin / Trenuri ce nu sunt pe harta / Linii ce-nseamna destin / Trenuri ce pleaca nu vin / …si anii ce s-au scurs de ieri / Doi tigani cantau din vioara / Cineva-mi oferea aspirine / Toti vorbeau, razand intr-o doara .. ”

Știți voi. Mă uit ca proasta la gard. Ce frumoasă e viața asta urâtă! ”Povesteau de problema agrara / Eu plangeam, ei radeau. Ce ciudat!
/ Iar tiganii cantau din vioara / Cantecul lor preferat / cantecul lor neuitat / ..si anii ce s-au scurs de ieri…”

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.