Mirosul de lăcrămioare îmi aduce mereu în minte curtea bunicului meu de la Aleșd, Dumnezeu să-l odihnească-n pace. Mă transpun acolo cu totul, devin dintr-odată copilul care se ascunde printre rândurile bogate de lăcrămioare, într-un gest de autoconservare. Mă lungeam la pământ și-mi desfătam nările cu mirosul acela îmbătător…. visamRead More →