Mirosul de lăcrămioare îmi aduce mereu în minte curtea bunicului meu de la Aleșd, Dumnezeu să-l odihnească-n pace. Mă transpun acolo cu totul, devin dintr-odată copilul care se ascunde printre rândurile bogate de lăcrămioare, într-un gest de autoconservare. Mă lungeam la pământ și-mi desfătam nările cu mirosul acela îmbătător…. visamRead More →
Ziceau unii prin primăvară că odată cu această pandemie se va schimba fața pământului, că vom trăi într-o cu totul altă paradigmă, că umanitatea va deveni nu-știu-cum…. etc…. Nu am fost de-acord niciodată cu fatalismele astea. Priveam la scară largă. Pandemia este o pandemie. Cu tragediile ei, desigur, cu victime,Read More →
Odată cu cea mai groaznică pierdere din viața mea, am decis să mă izolez o vreme în propriul univers, și să-mi sondez micile sau marile dileme existențiale în cea mai decentă manieră posibilă. Vocea experienței. De-a lungul vieții am mai avut parte de lovituri de grație, și am căpătat oRead More →
Am și eu câteva impresii personale cu privire la miturile din imaginea asta, în raport cu mine însămi. Care nu practic psihologia, dar am studiat cât trei la un loc. În timpul școlii, dar și după. Pe rând, de la stânga la dreapta, de sus în jos. Terapia este (și)Read More →
Personal, cred că de-a lungul vieții vei avea relații sentimentale conform unui tipar creat în copilărie. Nu, nu ce ți-au arătat părinții tăi, ci cum ai simțit tu relația lor, și a lor în raport cu tine. Desigur, eu nu reprezint un model, și acesta este motivul pentru care niciRead More →
”Azi e despre tine”…. Zilnic văd asta pe câte un perete facebook, și de fiecare dată trec repede peste, pentru că mă întristează. Am prostul obicei să dau și să iau din cuvinte sensul cel mai profund. ”Azi e despre tine” sugerează că în restul zilelor nu e. Ceea ceRead More →
Știi, chestia asta cu ”Gone with the wind” îmi amintește de câteva curente de parenting modern care au contribuit la niște dezastre sociale pe mai multe planuri în ultimii ani. Unu – copii răzgâiați transformați în adulți iresponsabili, preponderent narcisici, și doi – adulți imbecilizați care se-ntreabă-n ziua de aziRead More →
Găsesc un soi de voluptate în suferință. O adulmec subliminal de dinainte, toate simțurile mi se amplifică. Văd în culori mai puternice, aproape nepământești, aud mai mult decât clar, aud profund, iar mirosul… simt toate aromele naturii ca o explozie de bine care-mi inundă efectiv corpul. Ca și când bruscRead More →
Am 40 de ani. Din ăștia 40, vreo 25 sunt pe Cale. Sau pe calea Căii. În primii am bâjbâit. Eram doar un copil. Un copil nevinovat cu o viață incomodă. Sau, nu știu, poate că toate viețile sunt incomode în felul lor. Poate că lucrurile pot fi descrise altfel.Read More →
Libertatea mea se încheie acolo unde periclitează libertatea altuia. Sau siguranța ori integritatea altora. Da? Asta trebuie să știe toată lumea. Dar din păcate lumea nu știe sau nu vrea să înțeleagă asta. Astea deocamdată sunt niște vorbe abstracte. Deobicei folosite în scris cu ghilimele atunci când vrem să neRead More →
